Zmeura

Este vorba de fructul arbustului numit zmeur(Rubus idaeus), aparținând familiei Rosaceae. Acesta din urmă se prezintă ca fiind una dintre cele mai extinse, răspândite și valoroase culturi de grădină, fructele sale de culoare roșie-roz sau zmeurie (rareori galbene) fiind foarte apreciate pentru proprietățile lor nutriționale și organoleptice cu totul ieșite din comun. Precum se știe, zmeura are un gust dulce-acrișor, care este perceput ca fiind de-a dreptul delicios, mai ales că e pus în valoare și de aroma sau parfumul ei cu totul aparte.
Compoziția zmeurei include vitaminele A, B, C, PP, săruri minerale de calciu, potasiu, magneziu, mangan, fier, zinc, bor, etc. Fitoncidele din compoziția ei au un spectru antimicrobian foarte larg, aproape similar cu cel al antibioticelor medicale, neavând însă niciun efect secundar negativ pentru organism. Dar cel mai mare beneficiu al zmeurei ține de pronunțatul ei efect antioxidant și anti-cancer, acesta fiind potențat mai ales de vitamina C, de conținutul sporit de acid elagic și de cantitățile mari de compuși polifenolici, la care se adaugă, bineînțeles, valoroasa quercetină și acidul galic.
La fel ca și celelalte fructe de pădure, zmeura se recomandă a fi consumată, atâta timp cât acest lucru este posibil, în stare crudă și proaspătă, astfel încât toate beneficiile ei să fie valorificate din plin. În plus, din aceasta se prepară sucuri, compoturi, siropuri, vinuri, lichioruri, zmeurate, dulcețuri, gemuri, jeleuri, marmeladă, sosuri, diverse umpluturi pentru copturi și produse de patiserie, ingrediente pentru salate și deserturi.
Pe lângă faptul că este conservată cu ușurință, zmeura mai poate fi uscată sau congelată, pentru a i se păstra astfel aproape toate proprietățile terapeutice, nutriționale și organoleptice. Atât fructele, cât și frunzele de zmeură pot fi adăugate în ceai, pentru a-i îmbunătăți gustul și aroma. Greutatea medie a fructelor de zmeură este de 3-5 grame.