Merișoare sau afine roșii

Sunt niște pomușoare strălucitoare, cu un gust caracteristic dulce-acru, dar și cu o ușoară notă amăruie, fiind vorba de fructele unui arbust peren ce crește mai ales la o altitudine suficient de mare, pe pajiștile alpine, în luminișurile pădurilor de foioase, mai rar în locurile mai umbroase din pădurile de conifere.

Compoziția merișoarelor sau afinelor roșii este o veritabilă comoară de melatonină, quercetină, antociani și alți antioxidanți de mare utilitate pentru sănătatea organismului. La acestea se mai adaugă fructoza, pectinele și bio-flavonoizii, vitaminele, mai exact o cantitate apreciabilă de vitamina C și vitamine din grupele B1, B2, A, C, E, PP, precum și mineralele de potasiu, calciu, fier, fosfor, magneziu, sodiu, iod, cupru și mangan. La fel ca și afinele obișnuite, aceste merișoare roșii sunt un antioxidant natural de excepție, incluzând în compoziția lor o mulțime de acizi organici, în special acidul benzoic, dar mai ales pectine, polifenoli și alte elemente și principii bioactive, la care se adaugă zaharurile naturale.

Prin urmare, afinele roșii sunt deosebit de utile pentru suferinzii de oboseală cronică, insomnie, răceli, deficit de vitamine, fiind, totodată, deosebit de eficiente în prevenirea sau tratarea bolilor cardiovasculare și circulatorii, dar și a infecțiilor tractului urinar și parazitozelor intestinale, a afecțiunilor articulare, reumatismului și diabetului, pentru acesta din urmă cu condiția să fie consumate în stare naturală și fără pic de zahăr. Deloc întâmplător, aceste afine roșii au fost supranumite ”insulina roșie”, alții zicându-le ”insulina verde”, după culoarea arbustului respectiv. Mai nou, oamenii de știință au descoperit că aceste afine roșii fără zahăr pot fi folosite cu succes și în tratamentul cariilor dentare, compoziția acestuia incluzând cantități semnificative de xilitol. Trebuie, de asemenea, avut în vedere că acest soi de afine are efecte bactericide, antiseptice și ușor laxative.

Afinele roșii se recomandă a fi consumate mai ales în stare proaspătă, iar în extrasezon, când pomușoarele proaspete nu se mai găsesc deloc, este bine să le avem în stare congelată, uscată sau înmuiată. În plus, acestea sunt, în mod tradițional, folosite pentru prepararea, prin simpla lor stoarcere, a băuturilor din fructe proaspete , dar și a compoturilor, sucurilor, jeleurilor. Aceleași merișoare sau afine roșii pot servi și ca ingrediente pentru sosuri și marinate, salate din legume și fructe, diverse umpluturi și creme pentru plăcinte, torturi, prăjituri și alte produse de patiserie, toate acestea fiind făcute fie exclusiv pe baza lor, fie în combinație cu alte ingrediente. Potrivit tradiției popoarelor din zonele montane, diferite bucate din carne, vânat și păsări de curte sunt coapte la cuptor tot împreună cu afine roșii, acestea fiind asociate, bineînțeles, și cu carnea prăjită sau friptă într-un fel sau altul. De altfel, în alimentația acelorași popoare din zonele montane aceste merișoare sunt foarte populare și apreciate chiar și fără dichisuri culinare, fiind servite mai ales proaspete sau uscate, dar de cele mai multe ori tăvălite în zahăr pudră sau pur și simplu stâlcite împreună cu zahăr tos.